Oina, un sport pentru noua generație

 

Nu mai merge. Tinerimea noastră școlară de azi nu mai e acel tineret sglobiu, vioiu, rezistent, de pe când eram eu în
liceu. În școalele noastre nu mai văd jucându-se bușita, barul, mingea bătută, mingea la zis și îndeosebi unul din
jocurile noastre originale cele mai frumoase: Oina. Aș dori ca d-voastră să începeți o campanie în această direcțiune
și vă asigur de tot concursul meu. Aș dori ca d-voastră să începeți chiar de pe acu, să învățați pe elevi să joace acest
joc care pune în mișcare tot corpul și desvoltă atât îndemanarea, vederea, ca și inițiativa proprie…

Spiru Haret, ministru al Instrucțiunii Publice

Într-o circulară emisă pe 4 iulie 1898, Spiru Haret își face cunoscută dorința “… ca oina să devină sportul nostru
național, precum pe aiurea este tenisul, cricketul, canotajul si altele.”

 

Anii trec, însă esența problemelor din triunghiul tineret-sport-educație pare să rămână neschimbată. Ceea ce era valabil
la finele secolului XIX, este valabil și azi, în mileniul trei.

 

Vom reuși să învingem inerția, lipsa de reacțiune în fața problemelor sau admirația necondiționată față de ceea ce vine
din vest, în detrimentul promovării valorilor proprii? Sperăm să vă avem alături în efortul nostru de redescoperi
Jocul de Oină și a-l transmite tinerei generații.

 

De la sat, în marile orașe

 

În perioada comunistă, CAP-urile aveau propriile echipe de oină, ceea ce a dus la o percepție generală că jocul este
predestinat pentru a fi practicat la sat, pe izlaz.

 

Discuțiile cu privire la regulile jocului nu sunt însă nici pe departe încheiate. ”Am jucat variante mai simple ale jocului în
tinerețe și consider că jocul de oină are nevoie de multă flexibilitate pentru ca tinerii de la oraș să fie atrași de un joc care
emulează, care este ludic și accesibil și din perspectiva resurselor materiale,”
afirmă prof. Daniel Nicolae Chirilă,
Universitatea Politehnica Timișoara.

 

Adaptarea terenurilor pentru suprafețe mai mici – în curțile școlilor, în parcuri sau pe plajă, reguli mai simple si echipe
mai mici – de 6 sau 8 jucători, sunt câteva exemple ale modificărilor propuse de Federația Română de Oină în
regulamentul jocului în ultimii ani. Jocul de oină devine astfel mai ușor de învățat, mai dinamic și mai atractiv pentru
copii și tineri.
 

Fotografii Arhivă